TRADUCERE AUTORIZATĂ SAU TRADUCERE LEGALIZATĂ? ASPECTE DEFINITORII.

Acest articol are scopul de a face o analiză a tipurilor de traduceri în principalele limbi de circulaţie internaţională. Facem acest lucru pentru a vedea care sunt cele mai solicitate traduceri, dar şi pentru a analiza obiceiurile de navigare ale utilizatorilor pe un motor de căutare.
Luăm ca referinţă două tipuri de traduceri denumite în limba română traduceri autorizate, respectiv traduceri legalizate şi le transpunem în limbile engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă pentru a vedea dacă cele două tipuri de traduceri coincid cu tipurile de traduceri solicitate în alte ţări precum Franţa, Germania, Italia sau Spania.
În Marea Britanie, o traducere autorizată este aceea care vine însoţită de o încheiere a traducătorului în care acesta garantează acurateţea traducerii şi în care se menţionează data, acreditările şi datele de contact ale traducătorului.
În România, după cum bine ştim, o traducere autorizată este aceea care poartă ştampila şi semnătura unui traducător autorizat şi poate fi însoţită, dar nu este obligatoriu, de o încheiere simplă sau detaliată de tipul celor de mai jos, în care se certifică acurateţea sau exactitatea traducerii efectuate.
Model de încheiere detaliată a traducătorului autorizat:
Subsemnatul (numele complet al traducătorului autorizat), interpret şi traducător autorizat pentru limba sau limbile străine (limba sau limbile străine pentru care este autorizat), în temeiul Autorizaţiei nr. (numărul autorizaţiei) din data de (data obţinerii autorizaţiei: zi/lună/an) eliberată de Ministerul Justiţiei din România, certific exactitatea traducerii efectuate din limba (limba sursă) în limba (limba ţintă), că textul prezentat a fost tradus complet, fără omisiuni şi că, prin traducere, înscrisului nu i-au fost denaturate conţinutul şi sensul. De asemenea, varianta simplă de mai jos, care se aplică traducerii autorizate, este la fel de acceptată şi valabilă:
Model de încheiere simplă a traducătorului autorizat:
Subsemnatul (numele complet al traducătorului autorizat), interpret şi traducător autorizat pentru limba sau limbile străine (limba sau limbile străine pentru care este autorizat), în temeiul Autorizaţiei nr. (numărul autorizaţiei) din data de (data obţinerii autorizaţiei: zi/lună/an) eliberată de Ministerul Justiţiei din România, certific exactitatea traducerii efectuate din limba (limba sursă) în limba (limba ţintă).
Aşa cum am văzut mai sus ce înseamnă o traducere autorizată, să menţionăm şi aspectele definitorii ale unei traduceri legalizate. O traducere legalizată este o traducere autorizată care, pe lângă încheierea traducătorului autorizat ştampilată şi semnată, vine însoţită şi de încheierea Notarului Public ştampilată şi semnată de acesta. Totodată, încheierea traducătorului autorizat este mai detaliată, cuprinzând mai multe informaţii, ca de exemplu:
Încheiere de legalizare a semnăturii traducătorului autorizat:
Subsemnatul (numele complet al traducătorului autorizat), interpret şi traducător autorizat pentru limba sau limbile străine (limba sau limbile străine pentru care este autorizat), în temeiul Autorizaţiei nr. (numărul autorizaţiei) din data de (data obţinerii autorizaţiei: zi/lună/an) eliberată de Ministerul Justiţiei din România, certific exactitatea traducerii efectuate din limba (limba sursă) în limba (limba ţintă), că textul prezentat a fost tradus complet, fără omisiuni şi că, prin traducere, înscrisului nu i-au fost denaturate conţinutul şi sensul.
Înscrisul a cărui traducere se solicită în întregime are, în integralitatea sa, un număr de (numărul total de pagini al documentului original), poartă titlul/denumirea de (denumirea actului original tradusă), a fost emis de (societatea/instituţia emitentă) şi mi-a fost prezentat mie în întregime.
Traducerea înscrisului prezentat are un număr de (numărul total de pagini traduse) şi a fost efectuată potrivit cererii scrise înregistrate cu nr. (numărul cererii înregistrate în arhiva traducătorului autorizat) din data de (data înregistrării cererii), păstrate în arhiva subsemnatului.
S-a încasat onorariul de (onorariul traducătorului, dacă legalizarea se efectuează de către client SAU onorariul traducătorului + onorariul notarului, dacă legalizarea se realizează de către un birou de traduceri), cu factura înregistrată cu nr. (numărul facturii emise), în data de (data emiterii facturii fiscale).
INTERPRET ŞI TRADUCĂTOR AUTORIZAT,
Numele traducătorului autorizat, semnătura şi ştampila acestuia
Încheierea Notarului Public care legalizează semnătura traducătorului autorizat va fi înregistrată cu nr. (numărul cererii de legalizare) din data de (data înregistrării cererii: zi/lună/an>. şi va arăta ca încheierea de mai jos:
Subsemnatul (numele Notarului Public), notar public, în temeiul art. 12 lit. j) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată, cu modificările ulterioare, legalizez semnătura de mai sus, aparţinând lui (numele traducătorului autorizat), interpret şi traducător autorizat, în baza specimenului de semnătură depus la biroul notarial, de pe cele (numărul de exemplare) exemplare ale înscrisului, care are ca parte integrantă o copie a actului tradus. Înscrisul a cărui traducere se solicită este un înscris (tipul înscrisului). S-a încasat onorariul în sumă de _______ lei + _______ lei TVA de _______.
NOTAR PUBLIC,
Semnătura şi ştampila Notarului Public
TRADUCERE JURATĂ SAU NOTARIZATĂ? ASPECTE DEFINITORII.

În unele ţări, în cazul în care traducerile sunt utilizate în scop oficial, este obligatoriu ca traducătorul să susţină un examen specific sau să deţină o diplomă în acest sens pentru a putea atesta caracterul juridic al textului sursă. Acesta poate fi numit traducător jurat sau sworn translator (în traducere în limba engleză). În Spania, traducătorii juraţi sunt acreditaţi de Ministerul Afacerilor Externe şi al Cooperării, în Franţa şi Germania sunt acreditaţi de tribunale, iar în Italia sunt acreditaţi fie de tribunale, fie de consulate.
Astfel, întâlnim următoarele denumiri aferente traducerilor oficiale de tipul traducere autorizată, traducere jurată, traducere notarizată sau traducere legalizată transpuse în limba engleză (certified translation, sworn translation, notarized translation, legalized translation), limba germană (autorisierte Übersetzung, vereidigte Übersetzung, legalisierte Übersetzung), limba franceză (traduction autorisée, traduction assermentée, traduction légalisée), limba italiană (traduzione autorizzata, traduzione giurata, traduzione legalizzata) şi limba spaniolă (traducción autorizada, traducción jurada, traducción legalizada).
Diferenţa dintre un traducător autorizat şi un traducător jurat constă în aceea că traducătorul jurat efectuează, în mod prioritar, traduceri care îi sunt solicitate de către autorităţile statului, pe când traducătorul autorizat poate efectua orice tip de traduceri, pentru orice companie, persoană fizică sau instituţie publică.
Am stabilit diferenţa dintre o traducere autorizată, o traducere jurată şi una legalizată, să stabilim, în cele ce urmează, şi ce este aceea o traducere notarizată, acest tip de traducere fiind cel mai adesea întâlnit în Marea Britanie, întrucât în ţări precum Spania, Franţa, Italia sau Germania sunt efectuate traduceri autorizate, jurate sau legalizate. Pentru a avea drept rezultat o traducere notarizată, este obligatoriu ca traducătorul să depună un jurământ în faţa notarului public, în urma căruia notarul atestă că respectivul traducător a efectuat acea traducere. Notarul public nu atestă calitatea traducerii, ci identitatea traducătorului, astfel încât acesta să poată fi tras la răspundere, dacă este cazul. Ulterior, notarul public aplică sigiliul şi ataşează o copie autorizată a textului original.
Pentru ca toate aceste traduceri oficiale (traduceri autorizate, traduceri legalizate, traduceri jurate sau notarizate) să fie valabile într-o ţară străină trebuie să respecte normele fiecărui stat de drept. Printre documentele pentru care se solicită cel mai adesea servicii de traduceri de tipul traducere autorizată, traducere jurată, traducere notarizată sau traducere legalizată menţionăm: certificat de naştere, certificat de căsătorie, diplomă de bacalaureat, diplomă de licenţă sau master, procură şi altele.