INTRODUCERE ŞI INFORMAŢII GENERALE DESPRE ORDINUL SFÂNTULUI GHEORGHE

Ordinul Sfântului Gheorghe Clasa I

Ordinul Sfântului Gheorghe este prima, singura şi cea mai înaltă distincţie exclusiv militară a Imperiului Rus. Ordinul fost înfiinţat de împărăteasa Ecaterina a II-a la 26 noiembrie 1769 (7 decembrie pe stil vechi). În aceeaşi zi, împărăteasa a purtat însemnele Ordinului Clasa I. Ordinul are patru Clase şi a fost acordat ofiţerilor armatei şi marinei pentru merite militare deosebite şi pentru acte de vitejie în luptă.

Începând cu anul 1769 şi până la Revoluţia din anul 1917, Ordinul Sfântului Gheorghe (în traducere în limba rusă Орден Святого Георгия sau Order of Saint George în limba engleză) a fost cel mai dorit ordin dintre toate ordinele ruseşti. În anul 1917, printr-un decret al Guvernului Provizoriu, a fost proclamată Republica Rusă şi, ca urmare, a fost desfiinţat şi Ordinul Sfântului Gheorghe. După mai bine de 80 de ani, la 8 august 2000, Ordinul Sfântului Gheorghe a fost reînfiinţat prin Decretul nr. 1463 al preşedintelui Rusiei, în prezent fiind cea mai importantă distincţie militară la nivel naţional. Criteriile de atribuire au fost modificate la 7 septembrie 2010 prin Decretul prezidenţial nr. 1099.

Cel mai prestigios ordin militar al Imperiului Rus şi printre cele mai prestigiose premii militare din lume, cea mai importantă distincţie rusească după Ordinul Sfântului Andrei. Ordinul Sfântului Gheorghe s-a bucurat de aprecierea de care s-a bucurat şi Ordinul Crucea Victoria (înfiinţat la 29 ianuarie 1856 de către Regina Victoria) sau Medalia de Onoare a Statelor Unite (înfiinţată la 12 iulie 1862). Însemnele Ordinului Sfântului Gheorghe nu au fost niciodată decorate cu diamante sau alte materiale preţioase, rămânând un simbol caracterizat de simplitate.

DESCRIEREA ÎNSEMNELOR ORDINULUI SFÂNTULUI GHEORGHE

Modul de purtare a însemnelor Ordinului Sfântului Gheorghe

CLASA I: Însemnele Ordinului Sfântului Gheorghe Clasa I sunt o insignă în formă de cruce pattée, o panglică cu trei dungi negre şi două portocalii (care se poartă peste umăr) şi o stea.

Insigna este o cruce din aur, cu braţele emailate alb. În centru se află un medalion din aur care îl înfăţişează pe Sfântul Gheorghe călare pe un cal alb, ţinând în mână o suliţă cu care ucide balaurul. Pictura este realizată din email colorat. Pe reversul crucii, mai exact pe partea din centru a medalionului sunt inscripţionate iniţialele Sfântului Gheorghe cu litere de aur "SG" (în rusă: «СГ»). Insigna în formă de cruce măsoară aproximativ 60 mm şi se poartă ataşată la panglică, în partea de jos.

Panglica este confecţionată din mătase, având trei dungi negre şi două portocalii şi lăţimea de 100 mm. Steaua este din aur şi are formă de romb. În interior se află un medalion embosat, centrul acestui medalion fiind realizat din email galben sau auriu și gravat cu monograma Sfântului Gheorghe (literele ruseşti «СГ»).

Medalionul are pe margine o bandă din email negru pe care stă scris cu litere ruseşti din aur За Службу и Храбрость - Pentru slujire şi vitejie - For Service and for Bravery. Steaua măsoară 82 mm.

CLASA a II-a: Însemnele Ordinului Sfântului Gheorghe Clasa a II-a sunt o insignă (în formă de cruce pattée) şi o stea. Insigna are acelaşi design si dimensiuni ca şi insigna Ordinului Clasa I, fiind purtată la gât şi nu în partea de jos a panglicii. Steaua se fixează pe o panglică în culorile negru portocaliu de 45 mm lăţime. Steaua Ordinului Clasa a II-a este identică cu steaua conferită pentru Clasa I.

CLASA a III-a: Însemnele Ordinului Sfântului Gheorghe Clasa a III-a sunt o insignă în formă de cruce pattée, care se poartă la gât. Această insignă este identică cu insigna Ordinului Clasa a II-a, însă este de dimensiuni mai mici. Crucea măsoară 50 mm şi se fixează pe o panglică în culorile negru portocaliu de 24 mm.

CLASA a IV-a: Însemnul Ordinului Sfântului Gheorghe Clasa a IV-a constă într-o insingă în formă de cruce, purtată în piept pe partea stângă, fiind aşezată înaintea tuturor celelalte ordine, decoraţiuni şi medalii militare ruseşti, însă după Ordinul Sfântului Andrei. Această insignă, deşi are aceeaşi formă ca insigna Ordinului Clasa a III-a, are o dimensiune mai mică, măsurând aproximativ 40 mm şi fiind ataşată în prelungirea unei panglici de culoare negru portocaliu de 25 mm lăţime.

ALEGEREA SFÂNTULUI GHEORGHE CA PATRON SPIRITUAL AL ORDINULUI

Icoană Sfântul Gheorghe

Sfântul Gheorghe - general de armată și ostaș viteaz al lui Hristos

Sfântul Gheorghe s-a născut în Capadocia într-o familie creştină, învăţând încă din tinereţe dreapta credinţă. Rămas fără tată din copilărie, Sfântul s-a mutat cu mama sa din Capadocia în Palestina, aceasta fiind cu neamul din acele locuri. Ajungând la vârsta desăvârşită şi fiind frumos la chip şi viteaz în luptă, prin osteneală, pricepere şi destoinicie, tânărul Gheorghe s-a făcut preţuit şi, îmbrăţişând slujba armelor, în scurtă vreme a cucerit cele mai înalte cinstiri, până şi dregătoria de conducător de oaste în garda împăratului Diocleţian. Se ştie că, deşi era păgân, împăratul Diocleţian, până în anul 303 nu a luat nici o măsură împotriva creştinilor, însă în anul 303 şi până în anul 313 (anul decretului de la Milan, prin care Sfântul Împărat Constantin a dat pace creştinilor), biserica a trecut printr-o cutremurătoare încercare, creştinii fiind siliţi să aleagă, cu preţul vieţii lor, între zeii păgâni şi Hristos. Cunoscând deci decretul de prigonire împotriva creştinilor, Sfântul Gheorghe s-a înfăţişat singur înaintea împăratului Diocleţian şi a mărturisit deschis că este creştin. Uimit de această mărturisire, împăratul a poruncit ca Sfântul Gheorghe să fie pus în temniţă şi dat la chinuri: loviri cu suliţa, bătăi la tălpi, lespezi de piatră pe piept, chinul la roată, groapa cu var, încălţăminte cu cuie, băutură otrăvită şi altele. Văzând cei de faţă chinurile prin care trecea Sfântul şi că rămâne viu şi nevătămat, mulţi dintre ei s-au lepădat de idoli şi au venit la credinţa lui Hristos. Însăşi împărăteasa Alexandra, soţia împăratului Diocleţian, văzând acestea, şi-a mărturisit credinţa în Hristos. Văzând împăratul că Sfântul Gheorghe este de neînduplecat, în cele din urmă a poruncit să i se taie capul. Şi astfel, în ziua de 23 aprilie, păzind credinţa fără prihană a primit cununa veşniciei din mâna lui Hristos.

Minunea despre uciderea balaurului, care a fost zugrăvită din vechime de cei mai vrednici zugravi ai pământului, a făcut-o Sfântul Gheorghe după moartea sa. Lângă cetatea Beirutului, era un iezer foarte mare, în care se afla un balaur înfricoşător şi ucigaş, care pe mulţi oameni îi trăgea în iezer şi îi mânca. Văzând că nu pot scăpa de balaur, oamenii acelei cetăţi au mers la împărat şi i-au zis: ”Ce să facem, că pierim de balaurul acesta?” Împăratul fiind închinător la idoli, ca şi toţi cetăţenii acelei cetăţi, a răspuns că îi va întreba pe zei şi ce îi vor descoperi aceştia, aceea vor face. Iar descoperirea acelor idoli aceasta a fost: să dea în fiecare zi, fiecare pe copiii lor, spre mâncare acelui balaur. Auzind acestea, oamenii au început a da pe copiii lor acelui balaur şi, într-o zi, a venit şi rândul împăratului să o dea pe fata sa. Însă, din purtarea de grija a lui Dumnezeu, Sfântul Gheorghe s-a arătat acelei fecioare şi i-a promis că o va izbăvi de acel balaur. Fata, speriată fiind, îi spunea Sfântului să plece ca să nu fie mâncat şi el însă, de îndată ce balaurul a ieşit din iezer, Sfântul s-a însemnat cu semnul crucii şi s-a repezit asupra balaurului cu suliţa rănindu-l şi culcându-l la pământ. Apoi, a poruncit fecioarei să lege pe balaur cu brâul său şi să-l ducă aşa ca pe un câine în cetate pentru a fi văzut de toţi. Acolo, în mijlocul cetăţii, a ucis Sfântul cu suliţa pe balaur şi aşa a crezut tot poporul şi împăratul cetăţii în Hristos şi au primit Sfântul Botez, 25 000 de oameni, în afară de femei şi copii.

Actuala biserica din Lodd, unde se află mormântul Sfântului Gheorghe, a fost ridicată în anul 1870, pe ruinele unei structuri creştine din secolul al XV-lea. Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, Patriarhia ortodoxă greacă a Ierusalimului a primit aprobarea, de la autorităţile otomane, de a reconstrui această biserică, cu condiţia ca o parte a terenului să le fie pusă la dispoziţie pentru construirea unei moschei: de aceea actuala Biserica a Sfântului Gheorghe îşi are zidurile lipite de moscheea El-Chodr. În anul 1871, patriarhul Chiril al II-lea al Ierusalimului a solicitat membrilor Ordinului Sfântului Gheorghe să facă o donaţie pentru reconstruirea bisericii. La solicitarea împăratului Alexandru al II-lea, au fost donate 3 000 de ruble din fondurile Ordinului. Aceste fonduri au ajutat la construirea unei noi biserici, care a fost sfinţită în 3/16 noiembrie 1872. Astfel, în fiecare an, Biserica Ortodoxă prăznuieşte pe 3/16 noiembrie reconstruirea Bisericii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din Lida, dar şi adică aducerea moaştelor Sfântului Gheorghe de la Roma, oraşul muceniciei sale, înapoi la Lida, oraşul natal al mamei sale.

LISTA MEMBRILOR DECORAŢI CU ORDINUL SFÂNTULUI GHEORGHE

Ordinul Sfântului Gheorghe: Clasa I, Clasa a II-a, Clasa a III-a şi Clasa a IV-a

La vremea respectivă, Ordinul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe era acordat ofiţerilor şi generalilor pentru angajarea în fruntea trupelor sale în lupta împotriva trupelor inamice sau cucerirea unei fortăreţe, etc. La 22 septembrie 1782 a fost fondat Consiliul Ordinului. Înainte de acordarea calităţii de membru al Ordinului Sfântului Gheorghe, cazul candidatului era atent investigat de un consiliu format din membrii Ordinului. Consiliul, arhivele şi trezoreria Ordinului au fost înfiinţate la Chesma, lângă Saint Petersburg, într-o casă special donată pentru acest scop. Acest Consiliu trebuia să investigheze toate recomandările privind acordarea Ordinului Sfântului Gheorghe.

Împăratul domnitor era considerat din oficiu Marele Maestru al Ordinului. Prin urmare, primul membru care a purtat însemnele Ordinului Sfântului Gheorghe a fost chiar împărăteasa Ecaterina a II-a. Al doilea membru decorat a fost feldmareşalul rus Pyotr Alexandrovich Rmyantsev-Zadunaisky, în anul 1770, pentru victoria de la Cahul (al V-lea Război Ruso-Turc din anii 1768-1774).

Ordinul Sfântului Gheorghe Clasa I a fost acordat numai de 25 de ori. Persoanele care au primit această distincţie sunt:

1. Împărăteasa Ecaterina a II-a 9. Prinţul Nikolai Vasilyeich Repnin 17. Louis Antoine, Duce de Angoulême
2. Contele Rumyantsev-Zadunaisky 10. Mihail Kutuzov 18. Ivan Paskevich
3. Contele Alexei Grigoryevich Orlov 11. Barclay de Tolly 19. Hans Karl von Diebitsch
4. Petr Ivanovici Panin 12. Regele Carol al XIV-lea Johan al Suediei 20. Joseph Radetzky von Radetz
5. Vasily Dolgorukov-Krymsky 13. Gebhard Leberecht von Blücher 21. Alexandru al II-lea al Rusiei
6. Grigory Potemkin 14. Karl Philipp, prinţul Schwarzenberg 22. Wilhelm I al Germaniei
7. Alexandru Suvorov 15. Arthur Wellesley, primul duce de Wellington 23. Arhiducele Albrecht, Duce de Teschen
8. Vasily Chichagov 16. Levin August von Bennigsen 24. Marele Duce Mihail Nikolaevici al Rusiei
25. Marele Duce Nicolae Nikolaevici al Rusiei

În total, aproximativ 124 de persoane au fost decorate cu Ordinul Clasa a II-a, 640 de persoane cu Ordinul Clasa a III-a şi aproximativ 15000 de persoane cu Ordinul Clasa a IV-a.

De-a lungul timpului, numai 4 membri au fost decoraţi cu toate cele 4 clase ale Ordinului: M. Golenişev-Kutuzov, M. Barclay de Tolly, I. Paskevich şi I. Dibich-Zabalkansky

În timpul domniei împăratului Pavel I (1796 – 1801), decoraţia nu a fost acordată. Ordinul a fost reinstituit după accederea pe tron a ţarului Alexandru I (la 23 martie 1801), recăpătându-şi prestigiul câştigat anterior. Pe baza unui decret imperial emis de împărăteasa Ecaterina cea Mare, Ordinul Sfântului Gheorghe putea fi conferit tuturor ofiţerilor din armata care au servit ţării timp de 25 de ani şi tuturor ofiţerilor de marină cu 18 călătorii pe mare.

Crucea Sfântului Gheorghe

În 1807, împăratul Alexandru I a introdus Crucea Sfântului Gheorghe, considerat ocrotitorul soldaţilor. Crucea Sfântului Gheorghe era o decoraţie inferioară Ordinului Sfântului Gheorghe, fiind acordată cadrelor militare cu grade inferioare pentru „acte de curaj deosebit”, decoraţie care în anul 1856 cuprindea patru Clase şi avea elemente asemănătoare Ordinului: insigna pentru Clasele I şi a II-a era realizată din aur, în formă de cruce cu chipul Sfântului Gheorghe, iar insigna pentru Clasele a III-a şi a IV-a era realizată din argint. La insignă era ataşată o panglică de culoare negru portocaliu, panglica pentru Clasele I şi a III-a distingându-se printr-un arc. Printre românii decoraţi cu distincţia Crucea Sfântului Gheorghe se numără şi sergentul Gheorghe Donici.

La solicitarea Consiliului Ordinului Sfântului Gheorghe, împăratul a consimţit să accepte decorarea cu Ordinul Sfântului Gheorghe, dar numai Clasa a IV-a. Ca urmare a acestei atitudini, Ordinul Sfântului Gheorghe a dobândit o reputaţie şi mai mare. De asemenea, împăratul Nicolae I a fost distins cu Ordinul Sfântului Gheorghe Clasa a IV-a pentru 25 de ani de slujire a ţării.

Datorită faptului că numărul de membri ai Ordinului a crescut rapid, la 15 mai 1855 au fost emise noi decrete, modificând calificările necesare pentru care Ordinul putea fi acordat. Aceste decrete prevedeau vitejia deosebită pe câmpul de lucru ca fiind singura calificare pentru care Ordinul Sfântului Gheorghe putea fi acordat.

Din 1844 şi până în 1913, pe însemnele acordate militarilor care nu erau de religie creştina, imaginea Sfântului şi monograma sa au fost înlocuite cu vulturul imperial. În această privință, trebuie remarcat faptul că acei membri caucazieni mahomedani cărora li s-a acordat Ordinul s-au opus cu vehemenţă acestei decizii de înlocuire a imaginii Sfântului Gheorghe cu un vultur imperial. Aceştia au spus: „Suntem războinici, vrem să avem imaginea unui războinic curajos pe decoraţia noastra, şi nu a unei păsări negre”. Cu toate acestea, pentru protecţia sentimentelor religioase, solicitarea lor nu a fost acceptată.

În timp ce încă era ţar, Alexandru Nicolaivitch, mai târziu împăratul Alexandru al II-lea, a primit Ordinul Sfântului Gheorghe Clasa a IV-a.

În 1877, în timpul războiului cu Turcia, ţarul Alexander Alexanderovitch, ulterior împăratul Alexandru al III-lea, a primit distincţia Ordinul Sfântului Gheorghe Clasa a II-a.

Regele Carol a fost decorat cu Ordinul Sfântului Gheorghe Clasa a III-a şi Clasa a II-a succesiv în anii 1877 şi 1878, datorită meritelor şi izbândelor extraordinare în Războiul Ruso-Turc.

La 25 octombrie 1915, împăratul Nicolae al II-lea a primit Ordinul Clasa a IV-a.

La 1 aprilie 1917, Henri Cihoski, născut la Tecuci într-o familie de origine poloneză, a fost avansat la gradul de general de brigadă şi a comandat Divizia 10 Infanterie în luptele de la Mărăşeşti. Pentru meritele deosebite în bătălia de la Mărăşeşti a fost decorat cu Ordinul Sfântul Gheorghe Clasa a IV-a.

Prin Decretul Imperial din 11 aprilie 1849, numele tuturor membrilor Ordinului Sfântului Gheorghe au fost gravate pe plăci de marmură, care au fost aşezate în sala Sfântul Gheorghe a Marelui Palat al Kremlinului, iar în 2019 s-au împlinit 250 de ani de la înfiinţarea Ordinului.


Extrase din: